Prima decizie. Stralucire

M-am intors pe firul vietii,am facut legaturi intre oameni, intamplari  si am ajuns la prima mea decizie.On my own. Prima oara cand parintii nu au decis pentru mine a fost cand mi-am ales liceul unde o sa invat.Pana atunci tata m-a dat la tenis si ii sunt ultra recunoscatoare pentru asta; nu stiam ce vreu sa fac cand eram mica(nici acum, dar nu e o problema).
Revin la prima decizie.Consider ca alegerea Lazarului este cea mai buna alegerea a vietii mele de pana acum. De ce? Pentru ca de acolo a inceput totul. Chiar daca simteam ca nu fac parte din lumea aia totusi era un fel de spatiu plin de arhetipuri: intalneam acolo imagini dezirabile, erau imaginile la care voiam si eu sa ajung. Voiam sa fiu o imagine. Intr-adevar atunci imi doream sa am si eu skateshoesi si conversi si sa am parul tuns misto si sa fiu cool. Dar asta imi doream eu. Lazarul a fost pentru mine un ghid in viata. Mi-am dorit sa fiu si m-am regasit si in tipa cu multi bani, si in fata timida dar foarte desteapta, intr-o rockerita cu ochi albastri par saten si foarte lung, in fata care s-a combinat cu un tip tare care juca baschet in curtea scolii. Fiecare dintre aceste personaje reprezenta o tinta pentru mine.
Dupa ce am terminat liceul am devenit ce mi-am propus: mergeam la petreceri misto, imi placea cum eram perceputa, aveam conversi, dar fericirea unde era?Bineinteles ca tot ce imi doream eu ca boboaca erau doar niste idealuri minuscule, pentru ca nu stiam cat de departe pot de fapt sa ajung. Iar bucuria aia a fost aproape insesizabila. Asa si? Am ajuns aici? Nu am mare satsifactie. Asta e ce conteaza de fapt? Acum stiu ca nu.
In fine, in sfarsit imi dau seama ca fie criticile, fie complimentele celor din jur nu ar trebui sa ma afecteze. Cei din jur sunt fatetele mele: chiar daca tu esti egoist, asta este o trasatura a mea pe care nu vreau sa o recunosc, nu o accept dar o intalnesc in viata asta de pamantean prin tine.

Revenind la firul vietii imi dau seama ca pana si prima mea iubire adolescentina ma ajuta acum. El era un blond, cu ochi albastri si era dansator. Atunci era tot ce imi puteam dori. De asemenea, mama lui era psiholog. Acum o saptamana m-am decis sa fiu autodidacta si sa imi gasesc locul printre rafturile bibliotecilor si librariilor pline de carti de psiho. Dar pentru a incepe acest drum, m-am gandit daca stiu pe cineva care mi-ar putea da niste sfaturi pentru un begginer. M-am gandit la el.Nu m-am dus la el pentru ca long story, ci la Catinca, pe care am cunsocut-o multi ani mai tarziu.
Povestea poate continua si lantul asta nu poate fi rupt.Pur si simplu nu va reusi nimeni sa faca asta.

Liniste.

"Love nu e doar love. E doar love"

Iar Massive Attack este tot.

Random Notes

Si cand te gandesti ca totul a pornit de la o celula. O celula care se divide de n infinit de ori.
Intentia broastelor de a zbura a rezultat in manifestarea acestui "desire" si aparitia unei "specii", a pasarilor. nu a fost doar intentia unei broaste, ci a tuturor broastelor. aceste toate broaste ce sunt de fapt? rezultat al evolutiei? bulshit
Suntem niste diviziuni...ne tot dividem si dividem si dividem( pe plan fizic si local) de fapt eu sunt tot, tu esti tot, broasca e tot. un singur tot care creeaza care de fapt nu e singur ca nu poate fi numarat.este tot si gata. eu, Elena, sunt o manifestare, o intentie, o constructie, o creatie, un joc, un bit, o inocenta, o teama, un haos. ce e important pentru mine?
care e treaba cu gandurile?gandurile doar apar, ca le dau o importanta prea mare celor care imi fac rau este alegerea mea. observarea transforma orice in ceva "real", palpabil, vazut de mintea locala, minte care e limitata, merge pe cauza efect, se teme, e vai de ea. de aici si oameni atat de fricosi.
asa sunt si eu eu.mi-e teama sa vorbesc. spun ceva doar daca este super documentat, experienta anterioara etc. e absurd.asta nu inseamna nimic altceva decat ca mi-e teama de mine insami, ca mi-e frica sa vorbesc cu mine, sa imi spun lucruri care ma dor, care nu imi convin. dar adevarul si cuonoasterea? odata ce stii treci la next level,mai aproape de natura ta, mai aproape de sine. iubire.
apropo de a vorbi cu mine insami, mi-a trecut mai devreme o idee prin cap aka gand: mie nu imi convine ca e vorba de un tot si ca eu sunt doar ceva trecator in viata asta de om, ca eu ma lupt sa construiesc ceva frumos, ma lupt sa inteleg ce e cu mine si nu am timp si cand mor se pierde toata munca MEA si m-am bosmuflat, am zis ca nu im convine, dupa care mi-am dat doua palme si mi-am dat seama ca traiesc cu niste sechele din viata de pana acum, de fapt inca nu reusesc sa ma desprind  de local si sa zbor. am momente de zbor foarte rare si asta pentru ca nu ma concentrez pe ceea ce conteaza. sunt lenesa, dar in acelasi timp proasta. d ece nu mi-as focusa eforturile pe ce ma face fericita? in loc sa traiesc comod, in rutina, sa nu ma deranjez sa fac ceva pentru mine, Pentru MINE. :)) Stupid.
gata ajunge

http://www.youtube.com/watch?v=g5ps2JUxKps&list=PLC49FC96BD896501A E Bonobo, ma face sa inchid ochii