Despre tine

Esti atat de agitat!Opreste-te putin. Hai sa vedem....de unde sa pornim?
Imi spui ca nu esti tu, ca nu esti fericit, ca practic porti o masca si ca cei din  jur fac la fel. Ca te-ai saturat de caterinca, ca nu vrei sa fii un mascarici pentru ca nu mai e de tine.
Vrei sa fii fericit,dar te agati de scuze care nu iti dai seama cat de absurde sunt! Te lasi atat de influentat de exterior...si toate lucrurile astea iti umplu mintea si se ciocnesc si pornesc o furtuna in care nici tu, nici eu, nici nimeni altcineva nu pooate distinge ceva clar.Si tot adaugi greutati si alte si alte "probleme" si chestii materiale si nu vrei deloc sa incerci sa te intorci la baza. Intreaba-te? Cine esti? Ce esti? Cum ai ajuns aici?
Ai un suflet mare! Esti un om incredibil care se lasa lovit zilnic, care nu se iubeste pe sine, care nu mai intelege ce i se intampla si are impresia ca e un prost si ca merita toate astea. Incep invinuirile si incepi sa iti plangi de mila. De ce ti se intampla tie toate? De ce nu ai noroc?
Eu te intreb: de ce iti pui intrebarile astea?de ce nu pornesti prin a te cunoaste pe tine? Prin a incerca sa afli adevarul.

Daca am intelege legile naturale,am intelege cate cacaturi si-a facut omul cu mana lui de-a lungul istoriei. Am intelege cat de simplu e sa fii fericit. Am tolera si, aproape, ignora faptul ca alti oameni sunt superficiali. Ne-ar pasa mai mult de noi. Spunem ca in societatea capitalista toti sunt niste egoisti. Dar, nu, nu suntem! Daca am fi egoisti, am face totul pentru a fi fericiti. Nu am mai pune pret pe "materie", ne-am reintoarce la noi insine. Ne-am cauta, am avea impresia ca ne-am descoperit, am mai trai, am realiza apoi ca nu e atat de usor, am putea urca si cobori, uneori s-ar putea sa picam destul de rau pentru ca cineva ne prezinta o teorie care pare sa darame tot ce am construit pana atunci.
Totul se petrece in mintea ta; tu esti totul. Este lumea ta, fericirea ta.Tu o definesti.Tu trebuie sa te cunosti pe tine si sa gasesti comoara. Nimeni nu iti poate arata, pentru ca e comoara ta si doar tu poti ajunge la ea. Daca incerci sa imiti calea altora vei merge pe un drum gresit. E vorba despre tine, nu despre ei. Nu e usor, dar merita.

Am trait atatia ani ca niste orbi. Nu crezi ca ar fi timpul sa ne trezim?

Oameni frumosi

Astazi am iesit din casa pe la 11 dupa 4 zile de zacut;o gripa care m-a epuizat este vinovata. Lasand soarele, pasarelele si vantul in frunze, deocamdata, la o parte, am intrat la metrou si am alergat dupa tren, prinzandu-l la limita. Imediat, Domnul responsabil cu securitatea dintre vagoanele 2 si 3 ma intreaba:
"Cum e afara? "
"Cald...dar bate un vanticel." Ii raspund putin anapoda, inca gafaind.
Pauza.
"Dar sunt eu racita si probabil de asta mi se pare."
"Radacina de patrunjel. Contine de 10 ori mai multa vitamina C decat lamaia."
"O sa tin minte."
Imi pun castile in urechi, scot o carte si se indreapta din nou spre mine:
"De ce citesti asta?"
"Am citit-o cand eram mica si stiu ca mi-au scapat niste aspecte."
Cred ca mi-a raspuns:"Soarecele tot de pisica ramane mancat."
Ma lasa sa imi continui lectura si, aproape de Unirii, vazandu-ma ca ma pregatesc sa parasesc vagonul, imi spune:
"Eu scriu..acum trebuie sa imi fac norma asta.Dar scriu. Iti pot recita o poezie?"
Bineinteles ca am vrut. Era o poezie simpla, dar atat de frumoasa, despre o fata si un tren. Avea ritm. Nu reuseam sa nu ranjesc. Mi-a lasat impresia unui om la fel de simplu ca poezia lui, un om senin, cu stralucire in privire, dar cu o tristete pe care nu am inteles-o...sau pe care am preferat sa o ignor, pentru ca reusise sa ma faca sa stralucesc si eu.

De aici, am simtit cum ma misc mai usor, am observat cat de meticulos isi bea cafeaua un barbat in pasaj la universitate, la o masuta cu un singur scaun si cum isi savura tigara. Apoi, pana sa ajung la destinatie, la draga mea Adela, am trait o feerie.

Acum vine intrebarea? Pana acum unde am trait? Ce am facut? Am dormit? De ce nu mi s-a mai intamplat asa ceva?

Vine si raspunsul. Am fost inchisa. Mi-a fost teama. Am trait cu prejudecati. Am stereotipat.M-am stereotipat. Mi-am propus idealuri care nu imi apartineau. Erau idealurile altora.
Am norocul ca am intalnit in ultimul an oameni care m-au ajutat sa deschid ochii: de la profesori pana la amici pe care i-am cunoscut la petreceri. De la fiecare am cules cat am putut si am reusit sa ajung aici, in punctul in care mi-am dat seama ca fericirea nu este un deziderat.

"Love nu e doar love.E doar love"