Oameni frumosi

Astazi am iesit din casa pe la 11 dupa 4 zile de zacut;o gripa care m-a epuizat este vinovata. Lasand soarele, pasarelele si vantul in frunze, deocamdata, la o parte, am intrat la metrou si am alergat dupa tren, prinzandu-l la limita. Imediat, Domnul responsabil cu securitatea dintre vagoanele 2 si 3 ma intreaba:
"Cum e afara? "
"Cald...dar bate un vanticel." Ii raspund putin anapoda, inca gafaind.
Pauza.
"Dar sunt eu racita si probabil de asta mi se pare."
"Radacina de patrunjel. Contine de 10 ori mai multa vitamina C decat lamaia."
"O sa tin minte."
Imi pun castile in urechi, scot o carte si se indreapta din nou spre mine:
"De ce citesti asta?"
"Am citit-o cand eram mica si stiu ca mi-au scapat niste aspecte."
Cred ca mi-a raspuns:"Soarecele tot de pisica ramane mancat."
Ma lasa sa imi continui lectura si, aproape de Unirii, vazandu-ma ca ma pregatesc sa parasesc vagonul, imi spune:
"Eu scriu..acum trebuie sa imi fac norma asta.Dar scriu. Iti pot recita o poezie?"
Bineinteles ca am vrut. Era o poezie simpla, dar atat de frumoasa, despre o fata si un tren. Avea ritm. Nu reuseam sa nu ranjesc. Mi-a lasat impresia unui om la fel de simplu ca poezia lui, un om senin, cu stralucire in privire, dar cu o tristete pe care nu am inteles-o...sau pe care am preferat sa o ignor, pentru ca reusise sa ma faca sa stralucesc si eu.

De aici, am simtit cum ma misc mai usor, am observat cat de meticulos isi bea cafeaua un barbat in pasaj la universitate, la o masuta cu un singur scaun si cum isi savura tigara. Apoi, pana sa ajung la destinatie, la draga mea Adela, am trait o feerie.

Acum vine intrebarea? Pana acum unde am trait? Ce am facut? Am dormit? De ce nu mi s-a mai intamplat asa ceva?

Vine si raspunsul. Am fost inchisa. Mi-a fost teama. Am trait cu prejudecati. Am stereotipat.M-am stereotipat. Mi-am propus idealuri care nu imi apartineau. Erau idealurile altora.
Am norocul ca am intalnit in ultimul an oameni care m-au ajutat sa deschid ochii: de la profesori pana la amici pe care i-am cunoscut la petreceri. De la fiecare am cules cat am putut si am reusit sa ajung aici, in punctul in care mi-am dat seama ca fericirea nu este un deziderat.

"Love nu e doar love.E doar love"